Casa Gheorghe Tătărescu din București: martoră a lumii interbelice și transformarea în EkoGroup Vila

Când pășim în universul unei case care a traversat tumultul secolului XX, deschidem o fereastră spre înțelegerea unor spații în care puterea, cultura și memoria se contopesc într-o emanație palpabilă. Vila din Strada Polonă nr. 19, odinioară reședința prim-ministrului Gheorghe Tătărescu, nu este doar o clădire – ci un martor tăcut al unei epoci în care politica și elitele interbelice construiau sensuri în ziduri și detalii care proclamau convingeri, ambiții și limite. Astăzi, această vilă poartă o nouă identitate ca EkoGroup Vila, spațiu cultural care încapsulează întreaga complexitate a trecutului său, dezvăluind o continuitate subtilă între memoria unei vieți publice și vocația contemporană a patrimoniului.

Casa Gheorghe Tătărescu din București: de la reședință discretă a elitei interbelice la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, figură eminentă, uneori controversată a politicii românești interbelice, și-a găsit în această vilă un spațiu care îi oglindea dualitatea – între restricția funcției publice și intimitatea lumii private. Casa Tătărescu, cu dimensiuni modeste în raport cu statutul contemporanilor săi, și-a reluat acum ecoul în forma EkoGroup Vila – o incintă care, fără a-și șterge trecutul, își asumă responsabilitatea conservării memoriei și valorii arhitecturale. Această transformație poartă cu sine firele unei istorii tensionate între putere, decorum și rupturi istorice, reflectate în fiecare colț și detaliu.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Înțelegerea casei este inseparabilă de figura căreia i-a fost sediu: Gheorghe Tătărescu (1886–1957), prim-ministru al României în două mandate, partizan al unui echilibru între modernizare și autoritarism în vremuri tulburi. Avocat cu doctorat la Paris, tânărul politician a pledat pentru legitimitatea electorală şi funcţionalitatea parlamentarismului, făcând aluzie la tensiunile unui sistem care adesea punea sub semnul întrebării voinţa poporului. O biografie intersectată cu marile convulsii ale interbelicului: ascensiuni în Partidul Național Liberal, gestionarea tensionatelor chestiuni de frontieră, și finalul dramatic al României Mari sub presiunea politică a puterilor europene.

Figura sa, marcantă, este însă încă învăluită în ambiguitate: între ideea de modernizator pragmatic și cea de arhitect al erodării democrației, între colaborări și compromisuri, Tătărescu rămâne un om al paradoxurilor epocii sale, iar casa sa reflectă acest echilibru fragil.

Casa ca proiect de viață și spațiu al discreției puterii

Strada Polonă nr. 19 nu a reprezentat doar o locuință – a fost o extensie palpabilă a eticii politice și familiale a lui Gheorghe Tătărescu. Contrar reședințelor fastuoase ale altor demnitari, această vilă mizează pe o scală modestă și pe proporții riguroase, expresii măsurate ale unui statut în care puterea nu se afirmă prin excese dimensionale, ci prin restricție și echilibru. Biroul premierului, așezat la entre-sol, cu intrare laterală discretă, este emblematic: mai mic și retras, ca un gest simbolic ce subordonează funcția publică în favoarea spațiului privat, marcând o relație de respect și reținere față de forța instituțională.

Iar casa, în sine, a fost martora unor dialoguri esențiale între personalitățile vremii, de la Nicolae Titulescu la regele Carol al II-lea, un nod de relaţii diplomatice și culturale în care rezidenții și-au calibrat alianțele și au traversat crizele de pe scena politică.

Identitatea arhitecturală a Casei Gheorghe Tătărescu: interbelicul între Mediterană și Neo-românesc

Arhitectural, casa constituie un studiu în echilibru și detaliu: un melanj între influențe mediteraneene și accente neoromânești, conturat vreme de trei ani sub coordonarea arhitecților Alexandru Zaharia – autorul conceptului inițial – și Ioan Giurgea, asociatul său, care a rafinat proiectul, în concordanță cu profilul discret dar impunător al proprietarului.

• Fațadele mizează pe un limbaj sobrului echilibru, evitând simetriile rigide în favoarea unor compoziții vii, cu portaluri moldovenești reinterpretate;
• Colonadele filiforme, delicate și tratate variat, păstrează un aer unitar nepieritor;
• Detaliile artistice – îndeosebi șemineul și ancadramentele ușilor – poartă semnătura sculptoriței Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și confidentă a Arethiei Tătărescu;
• Șemineul cu absidă neoromânească, o inovație pentru perioada respectivă, a devenit model preluat ulterior în alte proiecte arhitecturale valoroase din capitală.

Interiorul este conceput pe reguli stricte ale aristocrației interbelice: spațiile de reprezentare separate riguros de funcțiunile intime, cu livinguri deschise spre grădina amenajată peisager, ce evocă subtil atingeri mediteraneene, amintind de curțile de la Balcic. Calitatea finisajelor – parchetul de stejar masiv, feroneria din alamă patinată, ușile lucrate cu sobrietate – oferă impresia unei austerități calculate, esență a unei lumi care știa să îmbine utilul cu simbolic.

Arethia Tătărescu: discreție și motor cultural

Imaginea casei trebuie completată cu prezența subtilă a Arethiei Tătărescu, „Doamna Gorjului”, soție și parteneră în acest proiect de viață. Figura sa nu este doar cea a unui simplu sprijin, ci a unui veritabil reper cultural al epocii. Arethia a fost promotoarea unor inițiative de binefacere și meșteșuguri tradiționale, implicată în revenirea în țară a lui Constantin Brâncuși și în realizarea sculpturală esențială de la Târgu Jiu.

În actele de autorizare ale vilei apare ca beneficiară, ilustrând rolul său esențial de protector și gardian al coerenței estetice și culturale. Prin legătura cu Milița Pătrașcu și prin atenția la detaliu, Arethia reprezintă liantul dintre latura politică și cea artistică a casei, o punte între putere și cultură.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a spațiului

Prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu în 1947 marchează și începutul unei epoci negre pentru casa sa. Naționalizată și decuplată de destinația originară, vila devine pentru decenii un spațiu vulnerabil, expus mutilărilor și improprierilor funcționale impuse de regimul comunist, care urmărea ștergerea simbolică a memoriei fostelor elite.

Departe de a fi un monument protejat, casa a fost transformată adesea în sediu instituțional ori locuințe colective, iar finisajele de calitate, precum parchetul de stejar și feroneria din alamă, au fost supuse deteriorărilor și intervențiilor neprofesioniste. Această degradare materială este oglinda unei politici culturale care marginaliza trecutul democratic și elitele interbelice.

Post-1989: derapaje, controverse și traseul recuperării

Revoluția de la 1989 aduce șansa refacerii, dar și un interval de instabilitate. Vila lui Gheorghe Tătărescu traversează perioade de transformări discutabile – inclusiv schimbarea funcțiunii în restaurant de lux –, care au stârnit critici vehemente din partea specialiștilor. Intervențiile realizate, uneori de către persoane cu profil profesional arhitectural, au modificat spațiile originale, afectând relația dintre volumetrie și detaliu.

Ulterior, o firmă străină a demarat un proces atent de reabilitare, revenind la proiectul semnat de Zaharia și Giurgea. Această fază a fost un pas vital spre restaurarea sensului arhitectural și istoric al casei, analizat acum nu doar ca o relicvă, ci ca un fragment activ de memorie a istoriei românești.

Este remarcabil că vila, prin dimensiunea sa relativ restrânsă și prin biroul modest al prim-ministrului, aduce în prim-plan o anumită etică a puterii: acţiunea publică se exercită cu reținere, fără a domina spațiul privat. Această paradigmă a fost deseori ignorată în intervențiile postdecembriste, dar redevine un punct fundamental în reinterpretarea și conservarea spațiului.

Refacerea identității: EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu memorie

Astăzi, vestigiul politicianului se transformă într-un spațiu cultural contemporan sub numele de EkoGroup Vila. Denumirea marchează o continuitate responsabilă, unde trecutul nu este diluat, ci asumat și păstrat într-un echilibru de simbioză între funcționalitate și memorie. Aici, fiecare element – șemineul creat de Milița Pătrașcu, feroneria din alamă patinată, parchetul de stejar masiv, grădina discretă – devine purtător de sensuri ce depășesc dimensiunea estetică.

Accesul publicului, organizat și controlat, reface dialogul spațiului cu societatea, fără a-l transforma într-o atracție banalizată. Vizitele și evenimentele derulate prin EkoGroup Vila îl poziționează pe fostul domiciliu ca un act de recuperare culturală și politică, o lecție despre responsabilitatea prezentului față de trecut.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician who served twice as prime minister during the interwar and immediate postwar periods. He was a central figure in the National Liberal Party, navigating complex political landscapes marked by transition, compromise, and crisis.
• Is Gheorghe Tătărescu the same as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu the politician and Gheorghe Tattarescu the 19th-century painter are distinct individuals, active in different periods and domains.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  The house represents an early example of Bucharest interwar architecture combining Mediterranean influences with Neo-Romanian elements, designed by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, featuring sculptural details by Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, the politician’s wife, was the official beneficiary and cultural guardian of the villa project, guiding its aesthetic coherence and enhancing its ties to Romanian modernist and traditional art.
• What is the function of the building today?
  Currently known as EkoGroup Vila, the restored villa functions as a controlled-access cultural space dedicated to preserving and communicating its historical and architectural heritage.

Redescoperind Casa Gheorghe Tătărescu, pășim în interiorul unei istorii complexe, în care arhitectura mediteraneană întrepătrunsă cu elemente neoromânești exprimă mai mult decât un spațiu locuit: constituie un testament al unei epoci şi al unui destin personal. Contemplarea echilibrului proporțiilor, a detaliilor și a simbolisticii discrete a biroului premierului ne invită să reimaginăm legătura delicată dintre putere și responsabilitate, dintre memorie și actualitate.

Astfel, vizitarea EkoGroup Vila nu este doar o incursiune estetică: este un act de recunoaștere a unei istorii complicate, un gest de continuitate și înțelegere a rolului patrimoniului în construcția identităților contemporane.

Accesul la această vilă istorică se realizează exclusiv prin programare, iar pentru detalii și disponibilitate, vizitatorii sunt invitați să contacteze echipa EkoGroup Vila, care gestionează cu grijă fiecare moment de întâlnire cu trecutul.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.